"Pe Luna cu 2 roti" aka "La Vulcanii Noroiosi pe bicicleta"

Duminica am fost la vulcanii noroiosi… cu bicicleta! Pe scurt, excursia am putea-o rezuma la cele cateva vorbe marcante:
“ Scoate picioru’ din vulcan!”
“ Plecam imediat, dar sa ne pregatim!”
“ Asteptati-ma ca sunt caini!”
“ Nuuu iar drum cu piatra!”
“ Vrei niste avocado cu lamaie? “
“ Are gust de detergent de geamuri si ulei de bicicleta!”

Iar daca cele de mai sus nu sunt suficiente pentru a va face o idee despre aceasta tura, mai jos evenimentul pe lung:
Am primit de ziua mea o bicicleta si, crezandu-ma brusc extrema, am plecat la vulcani pe 2 roti. Sa nu exageram acum… doar din Berca am inceput sa pedalam. Am fost echipa de 3 oameni: eu, Cip (aka Ciprianski) si Alex (soferu’).

Desi plecarea a fost setata pentru ora 07:00 doar la 08:00 am ridicat ancora si, cu toate “pregatirile”, cu putin timp inainte de 12:00 am inceput sa pedalam. Peisajul e minunat, te face sa te gandesti de ce nu e promovat mai mult cicloturismul la noi. Dupa cateva dealuri urcate si, bineinteles, mult mai putine coborate, gasesti raspunsul: ca-i tare greu sa pedalezi atata! Dupa cateva ore eram sus, la vulcani. Multa lume acolo, soare care ne batea in cap, dar intr-adevar, un peisaj unic. Nu stiu daca mai e pe undeva in lume asa ceva dar pe mine m-a impresionat tare mult. Si pe Cip si mai si... pentru ca nu ii mai luam aparatul de la ochi. Dar a meritat, pentru ca a scos niste poze pe care abia astept sa le postez aici!

Am savurat pranzul la pensiunea de langa unde am fost placut surprinsa de servicii. Doua doamne foaaarte comunicative, mancarea adusa in nici 10 minute, s-au oferit sa pastreze la rece desertul pana savuram felul principal. E drept, meniul destul de sarac dar a fost un “trade off” fericit: prefer un meniu cu 3 produse dar care sa existe intotdeauna si sa fie aduse rapid decat unul plin de propuneri unde nu au nimic niciodata disponibil.

Am luat apoi niste suveniruri (buburruze din lut) facute de o fetita care le vindea impreuna cu tatal ei. Erau mult mai interesante decat “machetele vulcanilor” pe care le vindea stafful rezervatiei.

De acolo am mers spre Vulcanii Mici care... sunt mult mai mari. Si poti sa mergi cu bicicleta printre ei. E ca si cum ai merge pe luna pe 2 roti. Extreeeeeem! Am creat si propriul nostru vulcan de care am fost foarte mandri. Am auzit o scurgere de gaz, am sapat putin, am adaugat putina “lava” dintr-un alt vulcan si... cam asta a fost tot. Rezultatul: un nou vulcan si 2 porcusori! E clar ca noi ne-am umplut de noroi si ca Cip a ramas curata! E... cineva trebuia sa ne faca poze!

Am coborat pe drumuri mai putin civilizate, iar singurul popas a fost intr-un magazin in care am simtit ca ne-am intors in timp vreo 10 ani. Parfum, crema de ras, sucuri si alte produse despre care nu credeam ca mai exista. Dar le-am gasit totusi intr-o casa luata parca de la muzeul satului. Am fost indrumati de noua noastra prietena: tanti Solca Victoria. J

Am invatat un nou lucru: un drum pietruit nu trebuie abordat cu aceeasi siguranta cand nu ai suspensiile corespunzatoare la bicicleta!

Ne-am intors la masina epuizati, plini de noroi, informetati... dar atat de binedispusi! Avocado, lamaie, mere si un sandwich au fost cina noastra. Totul stropit cu ulei de bicicleta si solutie de spalat geamuri. Ce sa te astepti de la o echipa cu 2 vegetarieni in componeneta?!

Am avut un mic popas si prin Buzau, oras care nu m-a prea impresionat. Nu m-a impresionat nici furtuna de la intoarcere pentru ca eram in transa. Ma mir doar cum de a rezistat Alex sa conduca!

Astept cu nerabdare urmatoarea tura!