Gala Voluntari pentru Idei si Proiecte

Din cand in cand trebuie sa urc pe gard si sa vad ca vecinu’ isi a plantat o intreaga livada in spatele casei si vecina a cumparat trei gaini. Ceva trebuie sa ma scoata din “confort zone”.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am vrut neaparat sa ajung la Centrul Tinerimea Romana pentru aniversarea Organizatiei “Volutari pentru Idei si Proiecte” (VIP). M-am intalnit cu alti alumni al acestui ONG, le-am ascultat realizarile si planurile viitoare, mi-am facut iar pofta de a creste mare.

Ca de fiecare data, evenimentul a avut un program bine gandit, respectat la secunda, plin de surprize. Tinute de gala, organizatori pregatiti sa raspunda la intrebari, detalii neasteptate. De exemplu, inceperea evenimentului a fost anuntata de un SMS care l-au primit instant toti invitatii: “Draga Iulia, bine ai venit la gala. Numara pana la 10, apoi ridica-te si aplauda.”. A fost un eveniment cusut cu migala, cu fir aurit, intocmai ca intr-o reclama din seria Craftmanship de la Luis Vuitton.

La multi ani, VIP!

Cioclovina de poveste

Sunt anumiţi oameni şi anumite locuri care au un "je ne sais quoi"... dar e de bine.

Ofer spre exemplu Cioclovina şi oamenii de acolo. Zona e Parcul Naţional Grădiştea Muncelului, din Masivul Şureanul. E deja al doilea an când serbăm ziua de 1 Decembrie acolo. Vreo 20 de cercetaşi adunaţi din toată ţara.

Gazda noastră e Gherman şi casa lui de la numărul 11. O casă cu colţuri rotunde unde toată lumea se împacă. Cu ceilalţi şi cu el.

După 3 zile acolo, mi-am revenit şi eu. Da, mi-am revenit! Luni, când mi-am făcut bagajul, aveam deja câteva zile de când mi-am pierdut cheful de orice. Deprimare acută! În urma unor seturi de analize, am primit un diagnostic nu tocmai fericit. Spondiloză cervicală, o malformaţie congenitală la coloană şi alta dobândită în timp. Concluzie: adio maratoane, crosuri şi mers cu rucsacul de 80 l la munte! Eram un narcoman rămas fără substanţă euforică pe viaţă! Iniţial nici nu am vrut să urc la Cioclovina, toţi ceilalţi au plecat de duminică. Am fost însă expediată acolo în scopuri curative. Şi efectul a fost cel scontat! Un traseu scurt pe munte, colindele lui Vali la lumina lumânării când afară ninge cu fulgi grei şi jocurile de copii de care nu ne plictiseam niciodată. Acum nimic nu mai pare fatidic!


Şi mai e ceva la Cioclovina... e o tristeţe multă atunci când plecăm! Aceeaşi tristeţe de fiecare dată!