Astăzi am fost la petrecerea de plecare a unei colege din Anglia. A plâns mai tot timpul cât am fost acolo. A spus că a fost cel mai frumos an al vieţii ei. Deşi eram într-unul din barurile preferate, era pe undeva o atmosferă de înmormântare. Toată lumea îşi ia rămas bun cu lacrimi în ochi. Nu ştiu dacă eram mai trişti pentru că pleacă ea sau pentru că ne dădeam seama că la un moment dat va trebui să părăsim şi noi această "familie".Şi mi-am dat seama şi eu cum au zburat primele 2 luni. Şi încep să îmi fac griji de următoarele 10, să nu treacă prea repede. Nu mi-e dor de nimic, mi-e dor de toată lumea, dar nu regret nicio clipa decizia de a veni aici.
0 comments:
Post a Comment