Drumul a fost destul de scurt, cam două ore. Am oprit la Biroul de Informare Turistică. Aşa îmi plac mie birourile acestea aici... ţi se oferă hărţi, cupoane de reduceri, cafea din partea casei şi sfaturi de călătorie personalizate. Da, personalizate. În nici 5 minute voluntarul de la "ghişeu" îţi citeşte profilul şi îşi dă seama că te-ai bucura mai mult de vizita la fabrica de ciocolată decât de cea la muzeul ceasurilor.
A fost o zi plină, aşa că voi încerca să pun pozele într-o ordine cronologică şi cu explicaţiile aferente sub fiecare.
Încă de la intrate, religia lor este pusă pe primul loc. Comunitatea Amish (numele vine de la Jacob Amman, fondatorul) a venit din Europa la începutul secolului 17 iar acum încearcă să păstreze stilul de viaţă de acolo.
Pentru 8 dolari poţi vizita o fermă amish, cu ghid şi explicaţii incluse. Prima cameră a casei este biserica. Fiecare casă trebuie să aibă o asemenea cameră, iar slujbele se ţin săptămânal într-o altă casă. Este un anume "kit al bisericii" care conţine tot, de la bănci la cărţi şi veselă pentru masa de după slujbă. Acesta e mutat săptămânal de la o casă la alta.
Au şi ziarul lor propriu. Nu discută însă despre economie, politică sau situaţia internaţională. Nu îi interesează. În cotidian se dezbat recolta, noile afaceri locale, naşterile şi decesele.
Tradiţiile lor sunt foarte ciudate. Nu au voie să poarte bijuterii (nasturii "la vedere" sunt consideraţi bijuterii, aşadar îşi prind hainele cu ace de siguranţă), băieţii poartă pălării, fetele bonete a căror culoare trădează starea lor civilă (un fel de relationship status)
După ce am vizitat casa, am vizitat ferma. Aveau toate animalele care le ăsim şi la o gospodărie din România. Ne-am simţit bine între ele.
Şcoala lor reuneşte toţi elevii dintr-o parohie... 8 clase într-una. Nu au nevoie de mai mult pentru că se concentrează doar pe informaţiile de bază (matematică, engleză, geografie şi istorie). Cu toate acestea, pe principiul "repetarea e mama învăţării", educaţia lor primară zidită în 8 ani e mult mai solidă decât a majorităţii. Pot face calcule complicate în cap şi recită toate statele şi toţi preşedinţii americani.
Distracţiile lor sunt aceleaşi ca ale ţăranului român din opera lui Marin Preda: stă pe prispă şi fumează. Îşi cultivă singur tutunul.
Sunt oameni destul de bogaţi... imaginaţi-vă cât costă o fermă din aceasta. Iar zestrea fiecărui băiat al familiei e câte o casă. Conform tradiţiei, tatăl mirelui asigură ceea ce e necesar în afara casei (hambar, animale, etc.) iar tatăl miresei ce e necesar în interior (alimente pentru un an, mobilă, veselă, etc.)
Nu au profil de Facebook iar vehiculele motorizate sunt foarte rare
Sesiunea de cumpărături. Din păcate, toate magazinele se închideau la ora 5:00 PM
Podurile acoperite fac parte din magia ţinutului. Ne plac şi nouă... mai ales mie!
Un semn de care nu înveţi la şcoala de şoferi
Am găsit totuşi un magazin deschis. Sucul de mere de aici mi-a amintit incredibil de mult de cel pe care îl făcea moşu la Sebeşel.
Această privelişte e foarte comună pe drumurile din Lancaster...
.... la fel şi asta
Am plecat apoi să îl căutăm pe Thomas. Personajul din desene animate era însă în reparaţii. Ne-am mulţumit să ne fotografiem cu vagoanele unui tren de început de secol 19.
Am mers şi la o veche fabrică de ciocolată. Din fericire era închisă.
Prima fabrică de covrigi din State. Nu am ajuns la timp pentru tur iar covrigul expus în faţă nu era cel mai gustos
Şcoala lor reuneşte toţi elevii dintr-o parohie... 8 clase într-una. Nu au nevoie de mai mult pentru că se concentrează doar pe informaţiile de bază (matematică, engleză, geografie şi istorie). Cu toate acestea, pe principiul "repetarea e mama învăţării", educaţia lor primară zidită în 8 ani e mult mai solidă decât a majorităţii. Pot face calcule complicate în cap şi recită toate statele şi toţi preşedinţii americani.
Distracţiile lor sunt aceleaşi ca ale ţăranului român din opera lui Marin Preda: stă pe prispă şi fumează. Îşi cultivă singur tutunul.
Sunt oameni destul de bogaţi... imaginaţi-vă cât costă o fermă din aceasta. Iar zestrea fiecărui băiat al familiei e câte o casă. Conform tradiţiei, tatăl mirelui asigură ceea ce e necesar în afara casei (hambar, animale, etc.) iar tatăl miresei ce e necesar în interior (alimente pentru un an, mobilă, veselă, etc.)
Nu au profil de Facebook iar vehiculele motorizate sunt foarte rare
Sesiunea de cumpărături. Din păcate, toate magazinele se închideau la ora 5:00 PM
Podurile acoperite fac parte din magia ţinutului. Ne plac şi nouă... mai ales mie!
Un semn de care nu înveţi la şcoala de şoferi
Am găsit totuşi un magazin deschis. Sucul de mere de aici mi-a amintit incredibil de mult de cel pe care îl făcea moşu la Sebeşel.
Această privelişte e foarte comună pe drumurile din Lancaster...
.... la fel şi asta
Am plecat apoi să îl căutăm pe Thomas. Personajul din desene animate era însă în reparaţii. Ne-am mulţumit să ne fotografiem cu vagoanele unui tren de început de secol 19.
Am mers şi la o veche fabrică de ciocolată. Din fericire era închisă.
Prima fabrică de covrigi din State. Nu am ajuns la timp pentru tur iar covrigul expus în faţă nu era cel mai gustosLa final de jurnal, aş marca experienţa în una din top 10 avute vreodată ca şi turist.
0 comments:
Post a Comment