Două situaţii m-au învăţat să cer: experienţa în ONG-uri şi cea în America. La prima e uşor de înţeles. E nevoie de fonduri pentru proiecte iar voluntarii, de obicei, nu au bani. Pentru mai multe explicaţii în această direcţie recomand vizionarea filmului "Filantropica".
Pentru a doua situaţie, nevoia a fost cea care m-a învăţat. Am ajuns aici, nu prea aveam bani, nu aveam maşină, nu aveam mai nimic. Am început să întrebăm în stânga şi-n dreapta. Unul ne-a dat un pat, altul un scaun, am primit şi canapea, un televizor ce-l folosim ca masă, un ventilator şi cam tot ce e nevoie la casă nouă. Ieri, la 1:30 AM, ne-am încercat norocul şi în panificaţie. Veneam din club cu foame dezvoltată pe parcursul ultimelor 5 ore petrecute, când am trecut pe lângă brutărie... ce miros... şi muncitorii ambalau pâinea. Ne-am aşezat ca zânele la rampa de încărcare, am făcut ochii de căţeluş, şi am cerut şi noi un colţ de pâine. Ne-am ales cu o proaspătă baghetă franţuzească, plină de chimicale americane! Ne-am plimbat apoi cu ea până acasă.
0 comments:
Post a Comment