Poduri de New York

Când am plecat în State unul dintre obiective era să văd cât mai multe poduri. Cea mai mare realizare a unui om e, după părerea mea, să aibă un copil sau să construiască un pod.

Sfârşitul de decembrie ne-a prins în New York. Aşa, ca în "Singur acasă"! Aveam invitat de seamă: Cosmin. Amândoi sprinteni de picior (că doar suntem fraţi!), am decis să traversăm cele 2 poduri mari din New York: Brooklyn şi Manhattan Bridge. Primul e consacrat, e amenajat ireproşabil, curat, cu puncte de belvedere. Al doilea apare în puţine recomandări. Totuşi, priveliştea asupra părţii de nord a Manhattan-ului precum şi asupra China Town-ului face să merită străbătuţi cei 2089 de metri (dintre care 983 suspendaţi). În ciuda arhitecturii impresionante, majoritatea zonelor frumoase (arcade, balcoane, etc.) sunt închise cu garduri. Iar piatra de la 1910 şi plăcuţele cu informaţii sunt împânzite cu grafitti. Şi având în vedere că unele erau cu Wu Tang Clan, cred că pereţii nu au fost de mult recondiţionaţi. Pentru informaţii legate de anii construcţiei şi lungimi a trebuit însă să mă informez acasă.

Brooklyn Bridge

Poarta de intrare pe Manhattan Bridge

După cum vă spuneam...

Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri

E o infuzie de culturi la noi la hotel. De la China la Peru avem toate naţiile. Ajungi să înveţi multe, să te adaptezi la diferite situaţii, să "laşi de la tine" sau să lupţi pentru ceea ce crezi.

De 1 Decembrie, am ajuns până la COO-ul companiei încercând să negociez permisiunea de a purta ia tradiţională de Ziua Naţională. N-am avut succes: "Uniforma-i uniformă!". Cu toate astea, întreg departamentul a ştiut istoria zilei de 1 Decembrie şi paşii de bază de la horă. Iar eu am fost mândră că mi-am promovat încă odată ţara. Asta pe lângă tricolorul pe care îl port zilnic în piept.

Astăzi situaţia a fost mai amuzantă. Hilară de-a dreptul! În luna decembrie, nu discriminăm, aşa că în holul hotelului avem decoraţiuni atât pentru Crăciun cât şi pentru Hanukkah. Tradiţia sărbătorii de pe urmă presupune ca în fiecare din cele 8 nopţi se va aprinde câte o lumânare. Şi cum afişam noi sfeşnicul evreiesc în holul hotelului vine o colegă foarte revoltată: "Ce ţineţi candelabrul ăsta aici?! Nu vedeţi că e stricat?!". Nu are rost să comentez reacţia noastră!

Reinventarea spaţiului

Unul din lucrurile pe care vroiam neapărat să le văd la New York a fost Parcul High Line. Deschis în 2009, parcul e construit pe ruinele unei vechi linii de metrou suspendate ce străbătea Chelsea, Meatpack District şi alte câteva cartiere din Manhattan. Odată ce sistemul de distribuţie a găsit soluţii mai eficiente, linia nu a mai fost folosită. Au fost mai discuţii de a o demola, însă o mână de oameni au venit cu proiectul de a o transforma într-un parc. Iar rezultatul e excepţional! Un spaţiu public cu o panoramă minunată asupra New York-ului ce oferă cadru pentru o mulţime de activităţi: spectacole, expoziţii de artă, patinoar, etc. Pe blogul lor (da, au si blog!) sunt postate toate noutăţile.

Îmi imaginez că cifra investiţiei e imensă dar cred că e recuperată prin faptul că valoarea apartamentelor şi depozitelor din zonă a crescut exponenţial. Păi vezi în loc de şine de tren dezafectate o minunăţie de parc! Cine nu ar vrea să locuiască într-o astfel de zonă!? Şi am spus şi depozite pentru că am văzut că pot fi un excelent spaţiu de locuit.