Am vizitat 2 oraşe pe 2 insule diferite: Nassau şi Freeport. Bahamas trăieşte din turism. Peste 60% din venitul ţării provine din acest sector. Mai mult de jumătate dintre cetăţeni sunt şi ei antrenaţi în această activitate. Un alt lucru important de menţionat e că nicăieri nu se percep taxe. Aşadar facturile şi bonurile sunt aproape inexistente. Noi numim "lucru la negru" dar la ei e supravieţuire. Da, supravieţuire! În ciuda imaginei strălucitoare pe care insulele o au, Bahamas m-a şocat cu contrastul între centru şi periferie. Zona hotelurilor, cele câteva străduţe (nicio stradă nu are mai mult de 2 benzi) e un paradis al oricărui shophoolic. Fendi, Versace, Coach... toate stau uşă în uşă! Dar te îndepărtezi nici 5 minute de această zonă şi ajungi într-o altă lume. O imagine de sat românesc în culori mult mai vii. Au crâşme cu bătrâni care sprijină sticle de bere şi grilaje de fier la uşă, maşini abandonate pe marginea drumului sau bărci abandonate în golf, case cu acoperişul căzut şi comerţ ambulant la colţ de stradă. Majoritatea clădirilor îmi amintesc de Cazinoul de la Constanţa (cu o valoare culturală mult mai mică, desigur!). Au fost cândva în glorie iar apoi au rămas în paragină.
Pentru a vedea tot ce Nassau are de oferit, am închiriat un scuter. Se poate negocia fără probleme, noi am scos pentru 3 ore un preţ de 50 de dolari. "Vehicolul" a trecut prin multe. An lăsat şi 20 de dolari garanţie dar probabil valoarea lui era mai mică decât cei 20 de dolari. Şi cred că nu glumea domnull când ne spunea: "Man, dacă vrei să arunci scuterul în ocean, n-ai decât!".
Unul dintre lucrurile ce m-a impresionat cel mai mult a fost Paradise Island. Sunt 2 poduri care leagă Nassau de această insulă. Cel mai impresionant obiectiv de pe insulă: Atlantis. Resortul e un oraş în sine: 2355 de camere, 38 de restaurante şi baruri, 11 piscine, spa, marină pentru yachturi, un casino uriaş cu 826 de aparate (se joacă în medie 33.000 de dolari pe oră). E un fel de Las Vegas comprimat pe o insulă. Nu am ajuns să îl vedem pe tot însă am auzit poveşti despre restaurantul subacvatic, scufundări, plaje private, canoe, etc.
Cu limba e puţin problematic. Ei insistă că vorbesc engleză, toţi ceilalţi nu prea sunt de acord. Un accent atât de dubios... Şi cu condusul e ciudat, pentru că merg pe partea stângă a drumului, aşa, ca englezii. Dar la cât de fără sens e traficul, nici nu prea mai contează în ce direcţie se merge. Memorabilă conversaţia avută de Cosmin cu un agent de circulaţie:
- Sir, that's a one way street!
- I know!
- Yes, but you're going the wrong way!
Plajele sunt întocmai ca în filme: nisip fin, soare strălucitor, apa ca trecută prin Photoshop. Serviciile principale oferite sunt barurile şi braid-urile (păr împletit în stilul local). Muzica ce răsună peste tot e un reggae ce se potriveşte perfect stării oamenilor. Lumea nu prea are griji: băutura e ieftină şi iarba creşte în habitatul ei natural.
Nu ştiu cât a fumat omul ăsta, da' era tare fericit!
Din port până la plajă un taxi e 5 dolari/ persoană. Ei îl numesc "TAXI", e de fapt un microbus îndesat cu turişti.
În Freeport există nişte rezervoare uriaşe. Ghidul ne-a explicat că sunt pline cu petrol. E păstrat acolo şi în funcţie de situaţia preţului benzinei în State îl vând sau îl stochează în continuare.
O casă ca multe altele în Nassau.
Contrast: şosea în Paradise Island
Şosea la câţiva kilometri depărtare, în Nassau
Toate peisajele sunt "de vedere"
Fraţii Guş pe scuter
O părticică din Atlantis
Faleza este forată pentru a face loc vaselor de croazieră. La plecarea din port, se poate vedea clar această linie. La urma urmei, vasele de croazieră aduc cei mai mulţi turişti. Când am fost noi erau 4 vase ancorate în Nassau.

0 comments:
Post a Comment