Muzeul duce mai mult a o colecţie de curiozităţi decât o suită de obiecte artistice. Unele exponante îmi par kitschoase, dar e de admitat ce poate realiza ambiţia şi răbdarea. Şi nu doar atât... poveştile din spatele unor opere sunte de-a dreptul impresionante.
Judith Scott e unul dintre artişti. S-a născut oarbă, surdă şi suferind de sindromul Down. A fost instituţionalizată până la vârsta de 42 de ani, când sora ei geamănă a devenit, după multe lupte, tutorele ei legal. A fost atunci înscrisă la un "Creative Growth Art Center". A început să lucreze cu materialele textile pentru a-şi ascunde tendinţele cleptomane. Fura mici obiecte iar apoi le înfăşura în divers materiale. Cu suportul necesar, această "joacă" s-a transformat în artă iar lucrările sunt vândute astăzi cu preţuri de 15.000 de dolari.
O altă expoziţie interesantă e cea a lui Mark Swidler ce a creat cele mai impresionante figurine din pahare reciclate. Sau cea a lui Eugene Von Bruenchenhein care lucra la o brutărie şi a început să picteze pe cutii de zahăr sau pe placajele în care erau expediate materiile prime pentru pâine. Prin 1960, picturile lui erau privite drept ridicole. Prea futuriste! Dar nu a renunţat. A ajuns la 1.080 de picturi! A murit ca un "tip dubios" iar astăzi e privit ca un artist consacrat.
Fiecare lucrare are o poveste. E frumos să le priveşti dar e şi mai bine să înveţi o lecţie de la aceşti vizionari: imaginaţia şi perseverenţa e mai importantă decât o şcoală.
0 comments:
Post a Comment